Gradina botanica

Azi e ziua de acomodare in Ooty. Locul ne place atat de mult incat hotaram sa petrecem aici cel putin doua zile. la hotelul nostru e liniste. Mai ales liniste.

Dimineata incepe cu micul dejun comandat prin room service. Mount View nu are restaurant dar serveste mancarea in camera. Ne convine. Azi vom face rabat de la meniul indian si vom manca omleta si paine prajita.

Plecam sa mai schimbam niste dolari in rupii, lucru destul de dificil fiind duminica. Institutiile oficiale, cum ar fi bancile, sunt inchise azi (nici sirenele nu au sunat), in schimb strazile sunt pline, pietele si pravaliile la fel. Gasim un exchange unde ne rezolvam problema si ne continuam drumul spre gradina botanica unde intentionam sa ne petrecem ziua. Poate din cauza ca e duminica, poate nu, locul e luat cu asalt de indieni, cata frunza, cata iarba. Credeam ca va fi un loc linistit si odata intrati ne convingem ca da, este. Ca mai toate obiectivele din aceasta tara, si gradina botanica din Ooty se intinde pe o suprafata imensa, in stare sa disperseze multimea ce facea coada la casierie. Imediat dupa poarta locul e deschis, cu gazon intretinut impecabil, pe care familiile il iau in primire pentru a se tolani sau pentru a se harjoni cu copiii. Nici poveste de placute cu "nu calcati iarba". Doi copii se joaca de o jumatate de ora cu... o pereche de pantaloni pe care ii paseaza de la unul la altul ca pe o minge. Acum mai au ocupatie cel putin inca pe atat pentru ca "mingea" s-a agatat intr-un copac stufos.

Gradina nu abunda de mii de specii insa are avantajul vechimii. Fiind fondata de britanici in 1848, contine arbori uriasi, cu adevarat impresionanti. Dealungul drumurilor din India si chiar si pe strazile oraselor am vazut mai tot timpul arbori grosi cum numai in povesti sau filme mai gasesti. Acum cativa ani ne-am abatut prin codrul secular de la Slatioara. Secular? In comparatie cu copacii de aici acolo nu erau decat scobitori. Doi eucalipti drepti ca razele laser par sa sustina cerul. Un conifer ciudat are crengile plesuve arcuite ca trompele elefantilor, terminandu-se artistic cu un smoc asemanator parului impletit al negrilor. Un palc de arbori au coaja atat de ridata ca aproape ti-ai putea ingropa bratul in santurile ei. Coroana extraordinara a unui alt arbore napadit de muschi arata ca scheletul unui cetaceu. O lume stranie sau macar abstracta se poate citi in basorelieful radacinilor ce se impletesc la suprafata. Parcul este deosebit si avand in vedere si suprafata lui nu e de mirare ca iesim abia pe la ora 15. 

In cartea sa "India secreta" Paul Brunton isi exprima parerea ca India de azi nu are ce sa ne invete in timp ce vechea Indie reprezentata de inteleptii ei ar putea da lectii occidentului sau macar ar trebui sa-i retina atentia. In calatoria lui indelungata de-a lungul si de-a latul tarii el s-a intalnit sau a intalnit multi oameni remarcabili, capabili sa faca lucruri ce par incredibile. Intelepti, yoghini, sadhu, fachiri, chiar si farsori. Inca in prima zi cand a pus piciorul pe uscat, chiar in acelasi hotel unde trasese, a intalnit un om care l-a uimit. Acceptand sa-i arate puterea sa, a facut sul o foaie de hartie in jurul unui creion, l-a rugat sa se gandeasca la ceva precis, dupa care i-a aratat foaia pe care gandurile sale erau scrise cu urme de grafit. Ca multi altii pe care i-a intalnit in continuare,  misteriosul personaj a acceptat sa-i arate puterea sa, nu sa-i si explice  cum reusea sa faca aceste lucruri, astfel incat cartea lui Brunton nu este un manual ci doar o consemnare. In fata noastra il avem pe Ashu care la o taraba improvizata pe trotuar ne atrage atentia cu smecheriile lui. Cu o mana tine la orizontala o funie teapana ca un cablu. Pana aici nimic deosebit, numai ca pocnind din degetele celeilalte maini, funia se moaie ca si o carpa. Ii cer sa mai faca o data si inca o data fiindca Ashu e si un pic actor si scamatoria are valente artistice. Stie sa faca si alte lucruri. Indoaie o coala de hartie sub forma de tub prin care trece un panas verde si-l scoate galben, sau ia o sforicica lunga pe care o infasoara prin palme si ma lasa sa o tai intre mainile lui. Leaga apoi cele doua capete cu un nod evident, desfasoara sforicica si iat-o! E intreaga. Nodul a disparut! Pare sa fie un miraj, dar na, trage un inel de chei peste un arc elicoidal, il lasa sa cada intre spirele lui, dupa care il scoate la fel de usor precum l-a bagat. Nu inteleg ce vrea sa demonstreze dar uite ca mai baga inca o data veriga pe arc si mi-l pune in mana:

-Scoate-o!

Mi se pare banal, numai ca veriga naibii are spirele arcului prin ea si nu iese oricum o inclin. Ca sa nu fie nici urma de dubiu, veriga e continua, aidoma unui inel. Las mandria la o parte si dau sa rezolv problema prin desurubare dar Ashu rade cu pofta atragandu-mi atentia ca sarma arcului are capetele sudate de ultima spira si deci, veriga nu are pe unde sa iasa. Atunci cum? Ashu ia arcul si cu o naturalete ce ma face sa rad scoate veriga ca si cum cele doua n-ar fi fost impreuna nicicand. Asta e prea de tot! Il intreb cum face si imi arata o trusa pe care e tiparit arcul, panasul, sfoara si multe altele, in dreptul unde scrie ca oricine poate face asta daca are mai mult de trei ani.

-Si cum e jobul asta al tau? il intreb

-Foarte bun.

Seara la stiri aflam ca fata violata nu a putut fi salvata si la aceasta ora corpul ei este deja incinerat. Pedeapsa celor sase se comuta de la viol la omor. In capitala protestele continua.