Daca Belur a fost revelatia, Halebidu este superlativul. Nicaieri n-am simtit nevoia de a spune ca m-a dat pe spate. Nicaieri pana la Halebidu. Minutiozitatea sculpturii intrece aici toate asteptarile. Fata de tot ceea ce cunosteam pana acum, e ca trecerea de la pictura la fotografia de inalta rezolutie. Nu pretind ca ar fi fost singura pe pamant dar, fata de Khajuraho de pilda, unde s-a sculptat in gresie moale, sculptura din Belur si Halebidu este de "esenta tare", lucru ce a facut posibil ca detaliile fine sa traverseze cele opt sau noua secole, pana azi. Ceea ce vezi aici e greu si sa desenezi fiindca e o manopera anacronica cu epoca copy/paste. Pe braul de jos sunt cica 650 de elefantei care, doar seamana unul cu altul. Dincolo de personaje, zeitati cu avatarii lor, mai este fantezia florala ce ii pune in scena. Daca nu vezi cu ochii tai, nu poti accepta asa ceva si scriind aici risc, fie sa nu fiu inteles, fie sa nu fiu crezut. Sunt curios, dar n-am mijloace sa ma informez, in cat timp a fost ridicat si decorat un asemenea templu. In lumea noastra nu cunosc decat un singur om capabil sa faca fata: Gaudi.
E ora pranzului si soarele ridicat in puterea cerului incarca piatra cu caldura pana-ntratat incat ma frig talpile. Ca sa faca posibil turul pe platforma exterioara, autoritatile au creeat o pista din covoare rugoase, tesute din fibre grosolane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu