Azi vom ramane in Mysore.
Luam micul dejun in restaurantul hotelului vecin: lassi si masala dosa. Este mancarea nordului, primul fel de mancare pe care l-am consumat acum 6 ani cand am ajuns in India. Orasul cu viermuiala lui nu ne atrage si hotaram sa exploram Chamundi Hills. Pe varful dealului ce domina orasul exista un templu vechi de cateva secole inchinat zeitei Chamundeshwari, pana la care putem ajunge pe cele 1000 de trepte construite in 1659 de maharajahul Dodda Devaraja. O ricsa ne lasa la prima treapta pe mijlocul careia troneaza o piua de piatra cu pigment ocru si rosu. Nu e nimeni care sa mai urce si nu cunoastem ritualul asa ca lasam in pace pigmentii si o luam incetucul in sus printre niste caprite blande ce impestriteaza locul. Pe frontul fiecarei trepte sunt zeci de puncte rosii sau ocru. Stiu ca undeva intr-oinsula greceasca xista pe varful muntelui un templu pana la care, de pe malul marii adevaratii credinciosi urca in genunchi pe panglica unui covor. Sa fie bulinele colorate urmele degetelor celor ce au urcat in genunchi?
Fiecare suta este scrijelita pe coltul treptei aferente. Urcusul este sustinut, mai mult, soarele arde deja si caldura ne moleseste. Un pic mai sus de treapta 600 soseaua ce duce la templu intersecteaza scara si in acest loc ne intalnim cu un vanzator de ananas. Are parul sur si tenul inchis, pantaloni albi si camasa bleu deschis. Imi place figura lui blajina atat de mult incat comand un ananas indeletnicindu-ma cu aparatul foto pana ce batranul ni-l curata, apoi il mancam pe o lespede de piatra din foaia de revista in care ni l-a livrat bucati.
Plecam mai departe. La treapta 800 ne intersectam din nou cu soseaua. De data asta locul adaposteste o mica parcare animata de comercianti ce vand suc de trestie de zahar, fructe, salate sau artizanat. Nu intamplator s-au asezat aici. Ceva mai sus este uriasa statuie de piatra a bivolului Nandi, vopsita in negru si decorata cu flori. Ca sa intram pe platforma statuii, trebuie sa ne descaltam ca pentru orice templu. Indienii aduc ofrande, se fotografiaza sau lipesc monede pe trupul musculos al animalului sfant.
Dam gata si ultimele trepte si ne trezim intr-o parcare animata. In fata noastra se inalta gopura sofisticata a templului Chamundeshwari. De data asta nu trebuie sa nu mai descaltam fiindca multimea imensa ce isi asteapta randul pentru a intra ne taie orice pofta de vizita. Mult mai interesant ni se pare spectacolul ofrandelor ce se oficiaza in fata templului, pe un fel de altar inchipuit dintr-un bazin scund de piatra de nici doi metri patrati. In timp ce alaturi, pe o scena, un grup de vreo 20 de femei interpreteaza cantece religioase, adoratorii vin la bazinul de piatra aducand ghirlande de flori, betisoare parfumate, pulbere colorata, fructe si mai ales copra (miez de nuca de cocos). Cei mai multi au cate o nuca intreaga cu care se intorc spre gopura, fac o scurta rugaciune cu ochii inchisi (sau poate adreseaza o rugaminte zeitei?) dupa care se intorc spre bazin si trosnesc nuca inauntru de se face tandari, improscand totul in jur cu laptele ei. In secunda urmatoare un pusti sare in bazin si culege bucatile de miez de nuca pe care le paseaza unui batran ce le strange intr- un sac. Totul pare bine si frumos, atata doar ca nu sunt zece oameni care fac asta, ci sute sau chiar mii. Imaginea acestui altar este dezolanta. Pe piatra siroind de laptele nucilor de cocos, pulberea colorata se transforma in suc. Florile se manjesc, fructele asisderea. Un talmes balmes vegetal, fara vreo valenta estetica. Noroc ca in panteonul hindus exista si zeitati distrugatore. O vaca sfanta prin natura ei isi face loc prin multime si vine sa manance de pe altar. Alege o ghirlanda de flori pe care o mesteca, floare cu floare pana ce o da gata. Aceeasi zei distrugatori sunt prezenti sub forma unui foc ce mistuie miezul uleios al nucilor in timp ce credinciosii se perinda impreunandu-si palmele a rugaciune, inchinandu-se si aprovizionand altarul. Un vitelus colorat cu rosu intre cornite si-a proptit fruntea lata in pulpa mea si ma impinge facandu-si loc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu