Transportul auto nu e scump. Fara a avea o idee exacta, apreciez cam jumatate cat la noi. Pentru calatoria de 250km Bangalore-Hassan am platit 140 de rupii/persoana, ceea ce face cam 8,5lei.
Odata iesiti din oras am intrat pe autostrada. Ca si celelalte lucruri din India, autostrada e construita doar pana la stadiul de strict necesar, adica are benzile delimitate de scuar si casieriile de taxare la intrare, fara sa se mai incurce cu banda de urgenta, parapeti, semnalizari etc. Cu toate acestea isi face treaba si dupa patru ore autocarul opreste in imensa autogara din Hassan, fix langa autobusul de Belur ce e pe picior de plecare. Cu rapiditatea cu care dreg povestea din condei transbordam rucsacele in noul autobus si fara a mai pierde vremea pornim mai departe spre destinatia finala.
Belurul este o asezare nu prea mare, cautata de turisti pentru vechiul templu hoysala din capatul Road Temple. Ghidurile de calatorie recomanda cele cateva hoteluri din Hassan, insa cateva referinte bune gasite pe net ne-au determinat sa ne incercam norocul la hotelul Mayura Velapuri, din apropierea autogarii.
Mayura Velapuri are o curte linistita in care agitatia strazii se topeste instantaneu, si cateva cladiri simple, cu un singur cat. Un panou ne semnaleaza receptia unde un indian tuciuriu si nebarbierit confirma ca au camere libere. Dorim sa vedem una. Ne face semn sa asteptam si iese in curte. In locul lui revine un barbat in camasa, cu gesturi si vorba domoala. De data asta engleza lui e curata, inteligibila. Este administratorul resortului. De fapt nu mai au camere dar au totusi una la hotel Sumuka, peste drum, unde ne poate insoti sa ne-o arate.
Ne simtim inselati. Adevarul este ca Mayura Velapuri cu aerul lui linistit ne facuse cu ochiul. La Sumuka pretul este incredibil (30 de RON) dar si conditiile pe masura: desi vesela, camera arata ponosit iar baia are instalatia la pamant. Robinetul este defect si trebuie sa ne slujim de cel de sub chiuveta iar rezervorul de la WC deasemenea, trebuie oprit de la robinet daca nu vrem sa traim cu impresia de "casa cascadei". Ar trebui atat de putin ca acest hotel sa devina infloritor! Din pacate acest atat de putin lipseste aproape peste tot in India. In primul rand curatenia temeinica, facuta cu apa si nu uscat. Orice dara lasata pe perete sau in lift pare facuta cu markerul permanent doar fiindca, asa cum o percep indienii, curatenia se rezuma la o stergere uscata. Apoi linistea. Strainii sunt agresati de haosul strazii, de noutatile absolute intalnite la tot pasul si pentru ei camera de hotel e mica enclava ce poate fi tinuta sub control, cu aer familiar, unde se pot retrage sa-si incarce bateriile. Ei bine, nu in India. Haosul de pe strada il regasesti si aici in baie, in instalatia electrica cu dese pene de curent, la televizorul cu culori mov, in zgomotele diverse ce intra pe sub usa, pe geam, prin pereti. Si nu pentru ca nu s-ar putea altfel, ci pentru ca aici, aceasta reprezinta normalitatea. In India aceasta inseamna curat, linistit, functional. Am putea merge sa mai vedem si alte hoteluri dar suntem convinsi ca si acelea vor fi la acelasi standard asa ca platim camera si ne instalam.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu