Vechea piata nu e greu de gasit. Ne invartim minunati printre tarabele cu ceapa, vinete, piparci, banane, rodii, pepeni, pomelo si din nou rosii, usturoi, fasole, morcovi, dovleci, lime, portocale... O batranica asezata pe jos vinde frunze. Betel, ni se explica. Mai departe, ghirlandele de flori facute colac ca furtunul de pompieri se vinde la metru (sau mai corect la deschizatura maxima a bratelor). Trandafiri si alte flori fara coada isi asteapta cumparatorii in mormane ce se vand la kil. Un ambulant vrea sa-i vanda Cosminei lantisoare si negocierile se fac din mers, intrerupte de explicatii asupra legumelor si florilor printre care trecem. Cosmina scade oferta intr-atat incat, razand, omul cu lantisoarele ii sugereaza sa cumpere de banii aia o chita de banane. Cumparam. Si banane si lantisoare. In acest colt de lume, nu bananele si nu lantisoarele sunt scumpe, ci merele. Saci intregi de coriandru si ardei iuti uscati, apoi din nou mormane de trandafiri. Un barbat se opreste sa cumpere si in timp ce vanzatorul rastoarna greutatile pe talerul balantei, Cosmina afla de la client la ce folosesc florile: ofranda la temple si ca podoaba in parul femeilor. Primim si noi flori de trandafir sa ne punm in par (la palarie).
Un baiat ne trage alaturi sa ne arate cum se fac renumitele betisoare parfumate. Intr-o oala cu fundul rutund amesteca pulbere de santal cu pulbere de clei, toarna apa si framanta aluatul pana se ia de pe oala. Extrage din gramada un betisor de palmier caruia-i ataseaza o maciuca de "aluat" si pe o planseta ruleaza ansamblul pana ce maciuca se subtiaza si intinzandu-se, acopera aproape tot betisorul. Baiatul spune ca dexteritatea femeilor este atat de mare incat a facut de prisos construirea masinilor in aceasta ramura. Plecam maideparte cu betisorul cadou.
Vreau sa experimentez betelul. Capatam gratuit o frunza carnoasa pe care o mestec la iesire din piata. Este piscacioasa si amara in acelasi timp, apoi devine astringenta si pana sa gasim un restaurant in care sa ne stingem foamea, deosebit de dulce. Stiam ca betelul imprumuta culoarea sangerie flegmelor indiene dar cand incerc si eu una, sunt surprins sa o gasesc curata. Ce am mancat eu?
Incheiem seara la un restaurant, desigur vegetarian, mixand o portie de orez cu ciuperci si una de orez si mazare. Boabele de mazare indiana nu se deosebesc prea mult de cele cunoscute de noi insa planta in sine arata cu totul altfel. Tufa este pitica, cu frunze asemanatoare mimosei senzitiva iar pastaile sunt de forma maslinelor, ce contin un singur bob. In aceste conditii imi inchipui ca recoltarea unui kilogram de boabe presupune o manopera serioasa si poate de aceea in aceasta tara mazarea este vanduta nu la pastai ci la tufa, ba inca cu tot cu radacina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu