E dimineață dar încă întuneric când autocarul oprește în pustietatea drumului și un grup ce-și dorea să ajungă la Gokama, coboară. Nu-mi vine să cobor după ei. Șoseaua nu ține coasta fidel și probabil până la mare mai sunt de parcurs câțiva kilometri. Ne uităm după neozeelandezi. Ei nu coboară.
O jumătate de oră mai târziu, un alt grup se mistuie în noapte. Nu mai înțeleg nimic. Și ăsta vroia tot la Gokama. Ne uităm la neozeelandezi: ei nu coboară. Hotărâm să ne luăm după ei și punem capul jos liniștiți.
Se crapă de ziuă. Autobusul suie și coboară printr-un ținut muntos ce se stinge în mare. La o oprire șoferul anunță o plajă și neozeelandezii coboară. Hop și noi. Mașina pleacă și rămânem în șoseaua pustie. Două-trei ricșe ce așteaptă sunt singurele indicii că aici e totuși ceva. Tocmim una până la beach și cinci minute mai târziu suntem cu sandalele în nisip. N-avem timp să ne dezmeticim că un indian dornic să-și încaseze comisionul ne umflă pe sus promițându-ne o căsuță. Negociem la jumătate și suntem chiriașii unei căsuțe din placaj, cu verandă, cu baie și un imens polog ce cade din tavan peste pat. Totul s-a petrecut atât de rapid încât pe scaunul terasei unde am ieșit să luăm micul dejun, am încă senzația de vertij din autobus.
Care e șpilul cu plajele din Goa? Citez din ghidul National Geographic: "Pescari ieșind în larg, delfinii jucându-se în valurile înspumate și nesfârșite întinderi de nisip sub bolta cerului albastru te așteaptă pe plajele din Goa. Ia-ți micul dejun într-o cafenea de lângă plajă, du-te să înoți apoi retrage-te la umbră să citești până la prânz (crevete uriaș fript e cel mai popular fel de mâncare). După siestă, bucură-te de înot și plimbă-te până la spectaculosul asfințit deasupra mării". Când te trezești ai 80 de ani. Ultima propoziție am pus-o din povestea "O zi la Hollywood", că prea seamănă stilul.
Pe scurt, cam asta am făcut și noi trei zile la Palolem. Dimineața începea la ora 8 cu parcurgerea plajei pentru a găsi cel mai fotogenic val, la 9 urma prima baie urmată de plajă sub soarele încă blând. Până la 11 soarele devenea insuportabil așa că după alte băi prelungi mutam cearșaful la umbra unui cocotier până la 13:30 când dădeam naibii viața boemă și ne mutam la umbra terasei China Town unde ne delectam cu paste și moktailuri pe bază de lime până pe la 16:30 când căldura se mai muia și puteam ieși din nou la plajă și baie. Pe la ora 18 începeau apusurile spectaculoase recomandate de National Geographic ce mă făceau să fug după aparatul foto. Noaptea ne prindea încă pe plajă. În timp ce terasele își scoteau mobilierul pe nisip și aprindeau lumânările pe mese odată cu grătarul instalat provocator în apropiere, noi ne luam de la un chioșc improvizat un suc și-o pungă de chipsuri pe care le dădeam gata în zgomotul valurilor ce se spărgeau la câțiva metri.
Constantin (sckipperul) povestea că întâlnise în Corsica un francez care pornise cu yachtul său să înconjoare lumea.Când îl întâlnise era deja de 10 ani acolo așa că l-a întrebat dacă a renunțat la navigația circumtera. Răspunsul foarte vexat a fost că nu, că el este în călătorie dar că i-a plăcut foarte mult Corsica și mai stă...
După prima zi am găsit că și nouă ne place prea mult locul ca să plecăm după doar două zile și, consultând itinerariul, am decis că mai putem sta încă una, suplimentar. Din tot ce ne-a recomandat National Geographic nu am fost la întâlnirea cu delfinii. Indienii au niște bărci asemănătoare celor polineziene, cu un flotor lateral. Vechile ambarcații sunt din lemn, cusute cu fibre de cocos, dar acestea putrezesc la capătul plajei, înlocuite de altele noi, din fibră de sticlă dar care, ciudat, au atașat lateral același flotor făcut dintr-un buștean. Probabil că flotorul slujea pe vremuri, când se foloseau pentru propulsie velele dar acum nici o barcă nu mai merge fără motor iar catargul a dispărut complet. Acestea sunt bărcile cu care indienii momesc turiștii pentru a-i scoate în larg să vadă delfini. Noi nu am optat pentru barca motorizată dar într-o dupăamiază am închiriat un caiac cu care am plecat pe mare să înconjor o mică insulă de la extremitatea nordică a plajei. Mica escapadă nu a durat nici două ore dar a fost cât se poate de plină: marea avea valuri măricele iar coasta insulei, deosebit de sălbatică, oferea peisaje fotogenice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu